Imagine preluata de pe site-ul wikihow.com
În lumea întreaga mai mult de 1 miliard de oameni sunt supraponderali; un numar tot mai mult în crestere. Alimentele moderne, placute la gust, procesate, la îndemâna tuturor si adesea ieftine (produse de patiserie, mezeluri, fast-food etc.) sunt blamate ca fiind responsabile pentru cresterea excesiva a greutatii corporale în rândul populatiei. Lucru perfect adevarat, însa în ciuda acestor factori de mediu, foarte importanti de altfel, avem, de asemenea, factori ce joaca un rol de multe ori neglijat – factorii personali – acestia determina felul în care oamenii raspund la mediu.
Adica, factorii personali, onoreaza reactia noastra la ceea ce ni se întâmpla, la diversele evenimente din viata noastra. De pilda, tindem uneori ca atunci când suferim, din diferite motive (doliu, singuratate, deceptie, dezamagire, plictiseala etc.), sa refulam greutatile, înabusind în subconstient durerile sau lucrurile neplacute din constient. Cum facem acest lucru? Ei bine, aici fiecare persoana îsi manifesta propria maiestrie. Pot aparea riscuri precum izolarea, depresia, gândurile de inutilitate, vinovatia, lipsa de sens si mai ales, alaturi de multe altele, adictiile.
Adictiile pot fi de mai multe feluri, însa astazi îti scriu despre cele alimentare. Asadar, ce facem când ne întâlnim cu o patima/o durere, cu un sentiment coplesitor? Ne izbim de cel mai accesibil, comod si usor lucru – alimentele. Astfel, tendinta de a mânca mai mult apare ca un raspuns la emotiile negative. Conceptul de „mâncat emotional” deriva din teoria psihosomatica (Bruch, 1964). Aceasta atesta cu privire la consumatorii emotionali de alimente ca nu sunt în masura sa diferentieze foamea de starea fiziologica acompaniata de emotii negative.
Stim cu totii ca anumite alimente au un context familiar; sunt acele tipuri de alimente binecunoscute din copilarie, sunt acelea cu care ai fost obisnuit si care îti plac tare mult. Prin urmare, aceste alimente sunt reconfortante. Consumul lor fiind strâns legat de relaxare, fericire si stare de bine.
De ce intra totusi în categoria adictiilor? Doar e normal sa ne placa un aliment anume, vei afirma. Si da, îti dau dreptate, e normal sa ne placa un anumit fel de mâncare si e normal sa ne rasfatam cu indulgenta din când în când. Dar, nu e bine ca acest lucru sa devina un obicei, adica, de fiecare data când se arata o problema, o suferinta, sa apucam mâncarea în lipsa senzatiei de foame. Vei spune ca ai simtit foame. Iar eu îti raspund ca adeseori foamea este confundata cu deshidratarea (Bea mai multa apa!) si cu un gol în suflet.
Nu vei umple acel gol din suflet niciodata prin mâncare! Senzația reconfortanta si datatoare de fericire (iluzorie) resimtita în urma ingerarii alimentului preferat, nu va persista mult; are o durata scurta de viata. Iar golul din suflet, suferinta, îsi va face din nou loc înainte de toate. Si care va fi impulsul urmator? Repetarea. Cu alte cuvinte, vei consuma din nou acelasi aliment în speranta si în cautarea unei usurari. Nu îti suna cunoscut? Nu seamana cu conduita celor care consuma droguri?
Cei care consuma diverse substante stupefiante cauta acea stare de inertie fizica si psihica, cauta acea stare „high” sau „stoned” cum spun americanii pentru ca le da senzația de plutire. Poate astfel sa fuga de cotidian, de suferințe, de durere. La fel se întâmpla si cu consumul de alcool în mod repetat – alcoolismul. Cel mai rau e ca toate acestea, folosite mult timp, duc la obisnuinta si la necesitatea unor doze tot mai mari, fie acestea de substante halucinogene, de alcool, fie de alimente.
Pe de alta parte, daca atunci când suferinta apare, alegem ca remediu mâncarea si repetam aceasta manifestare de câteva ori, atunci se va instala, fara ca noi sa ne dam seama, ancorarea psihologica. Adica, de fiecare datăacând golul din suflet îsi face simtita prezenta, fara ca senzatia de foame sa bata la usa, noi vom mânca. Care este rezultatul? Supraalimentarea si/sau îngrasarea.
În consecinta, nu e indicat sa mâncam când suferim, când ne simtim singuri, când suntem plictisiti sau în timp ce facem alte activitati, cum ar fi: condusul masinii, vizionarea unui film/serial, când scriem sau citim etc. Deoarece, atunci când faci aceste lucruri nu numai ca încurajezi o stare de bine amagitoare, ci încurajezi ancorarea psihologica, îngrasarea si nu în ultimul rând, disturbi centrul satietatii.
E extrem de important ca atunci când simtiti un gol în suflet, când va simtiti limitati, sa cautati solutia problemelor întotdeauna în interiorul vostru si niciodata în exterior – în alimentaite, în substante stupefiante, în alcool sau în partenerul/ partenera de viata etc. – fiindca lumina este doar în interiorul vostru. Doar voi sunteti responsabili de starea voastra de bine, de cresterea si dezvoltarea voastra. Sprijinul, curajul, forta, iubirea, încrederea o veti gasi doar în interior.
4 pasi pentru a alunga mâncatul emotional
Ca tema de casa te invit:
1. Sa-ti revizuiesti gandurile. Care e definitia corpului pentru tine? Ce reprezinta corpul pentru tine? De ce ai nevoie de el?
2. Sa-ti revizuiesti atitudinea fata de mâncare. Gânduri de multumire înainte de fiecare masa. Constientizarea gustului fiecarui aliment din farfurie.
3. Constientizarea emotiilor când manânci. Esti sigur/a ca manânci prajituri sau poate manânci senzatia de singuratate, lipsa succesului, dezamagirea? Viata personala, relatiile sunt înlocuite cu o pizza? Anxietatea poate fi acoperita cu tort?
4. Sa scrii un jurnal alimentar. Ce ai mâncat, cât ai mâncat, când ai mâncat, ce ai simtit când ai mâncat.
Mancarea este combustibilul care ne da energie, nu terapie!
Asadar, cautati sa fiti prezenti si atenti la activitatile pe care le faceti. „Mâncati ca sa traiti, nu traiti ca sa mâncati.” Si nu în ultimul rând, cautati-va sinele, fiti toleranti si recunoscatori.
O duminica plina de soare, pozitivitate si caldura in suflet va doresc.
Daca aveti nevoie de sedinte individuale de coaching, stiti unde ma gasiti #wellnessbysamstudio
Cu drag,
Sam
Sursa acestui articol:
- Marieke Adriaanse, Denise de Ridder and Catherine Evers, „Emotional eating: Eating when emotional or emotional about eating?” Psychology and Health, Vol. 26, No. 1, January 2011, 23-29 - Articol preluat din revista Sanatate-SOS (redactat de catre mine în anul 2014)